Cultura afinelor în România



Cea mai veche plantație de afin din țară a fost înființată încă din 1967, deci are o vechime de peste 50 de ani. Considerate multă vreme o alegere „exotică”, afinele de cultură au devenit populare abia după anul 2000, când atragerea de fonduri europene a permis fermierilor români să investească în astfel de plantații. Curând, fructele au început să apară în piețe, fiind privite cu oarecare suspiciune de gospodinele obișnuite să cumpere afine de pădure de la culegători. Unii mai văzuseră afinele acestea mari în supermarketurile din Occident, vândute în caserole foarte mici, ca orice delicatesă, dar au trebuit să mai treacă câțiva ani până când afinele cultivate în Romania să apară și pe rafturile marilor magazine din țară.

Căutând informații despre afine pe internet, veți găsi în special adventoriale care prezintă cultivarea afinelor ca pe o oportunitate de afaceri la îndemâna oricărei persoane dispuse să se implice în agricultură. Deși se menționează costurile ridicate pentru inființarea plantației, accentul cade pe profitul de aproximativ 20.000 de euro/ha și pe longevitatea unei astfel de investiții, garantate de lunga perioadă de exploatare a arbuștilor. Probabil că astfel se explică avântul de excepție cunoscut de această cultură în țara noastră în ultimii ani. Și probabil tot aceasta este cauza fragmentării foarte mari a suprafețelor cultivate cu afin în Romania. În prezent, majoritatea plantațiilor au suprafețe sub 5 ha, în timp ce țările cu tradiție în cultura afinelor mizează pe ferme de minimum 15 ha.

Dacă internetul abundă de informații despre înființarea plantațiilor de afin, etapele următoare ale acestei activități sunt mult mai puțin documentate. Majoritatea cultivatorilor seriosi au învățat din propriile greșeli cum să îngrijească plantele, cum să optimizeze recoltarea și cum să își valorifice producția. Mulți spun cu regret că resimt lipsa unei forme de asociere care să asigure accesul la informații, dar și la facilități de stocare și procesare care se dovedesc prea costisitoare pentru micii investitori.

Dincolo de mirajul câștigurilor rapide din culturi cu profit „garantat”, rămâne realitatea unei culturi de interes real pentru economia țării, dar mai ales pentru acei consumatori dornici să adopte o alimentație cât mai sănătoasă și mai naturală. În timp ce în alte țări se creează cu greu condiții pentru cultivarea acestui arbust, preferându-se cultivarea în ghivece din lipsa unui sol propice, zone întinse din Romania, precum zona Făgărașului, beneficiază de sol acid și condiții climatice ideale pentru această cultură. În prezent, majoritatea producției merge spre export, în țări unde afinele au deja consolidat statutul de superaliment, dar interesul pe plan local și național pentru acest fruct este în creștere. Cele mai căutate sunt afinele din culturi ecologice, pentru că în demersul lor de trecere la o alimentație mai sănătoasă, consumatorii aleg fructe cultivate fără pesticide și cu un impact minima supra mediului.

Rămâne de văzut în timp dacă eforturile fermierilor de a se asocia vor fi sprijinite și de autorități. Tot timpul ne va spune și dacă România va reuși să își valorifice imensul potențial pentru cultivarea fructelor de pădure, dar și dacă românii vor alege ca aceste fructe să fie o prezență constantă în coșul lor de cumpărături, așa cum au ales de mult consumatorii din țările mai dezvoltate.

autor: Ioana Valentina Tudor

Etichete: , ,

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *