Cine își permite bio în România



Știați că un bob de afină bio, copt în bătaia soarelui și a vântului la poalele munților Făgăraș are 90% șanse să fie mâncat peste hotare? Același lucru este valabil pentru toate legumele și fructele bio cultivate în România. În condițiile în care numai 3% din producția noastră agricolă este ecologică, la consumatorul român ajunge numai un procent de 10% din această producție. Prin urmare, dacă vedeți un produs bio românesc în coșul de cumpărături al unui român, aveți în față o excepție remarcabilă.

O explicație pentru această stare de fapt primim de la nivel înalt, de la unul dintre comisarii europeni ai agriculturii, dl Franz Fishcler: „Cea mai mare parte a consumatorilor, când merg într-un supermarket, se uită la produsele ieftine. Uitaţi produsele bio. Producţia bio este pentru un segment care îşi permite să plătească aceste produse.” Cu alte cuvinte, bio nu este pentru o țară unde consumul este orientat puternic către preț, iar segmentul care își permite să plătească este mai mult decât neglijabil. Și totuși, segmentul care ar dori acces la hrană sănătoasă, de calitate, este unul important.

In ciuda eforturilor marilor magazine de a populariza produsele bio, acestea rămân pentru mulți români un lux. Prețurile rămân prohibitive, iar marfa rămâne pe rafturi. La rândul lui, producătorul rămâne convins că românii nu apreciază calitatea și își trimite marfa peste hotare sau mai rău, trece de la producția axată pe calitate la cea axată exclusiv pe cantitate, cu riscurile aferente suportate de consumator.

Soluția pentru a face „luxul” legumelor și fructelor bio românești mai accesibil constă în legătura directă dintre producător și consumator. Eliminând intermediarii, prețul scade considerabil, ajungând mai aproape de cel al produselor convenționale. Dar și această soluție costă. Plata nu se face în bani, ci în timpul folosit pentru a te interesa despre un producător, de a comanda produsul și de ce nu, de ai face o vizită. Iar timpul, pentru mulți dintre noi, este un alt articol de lux. Aș adăuga însă că a investi bani și timp în îmbunătățirea modului în care ne hrănim și a modului în care interacționăm cu mediul înconjurător este o cheltuială înțeleaptă, cu efect pe termen lung.

autor: Ioana Valentina Tudor

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *